- Cum ai început să alergi și cum ai ajuns să devii alergătoare montană?
Nu îmi aduc aminte sa îmi fi plăcut să alerg, doar că de mică îmi plăcea să joc fotbal. Mă jucam fotbal aproape în fiecare zi cu copiii de pe strada și făceam “campionate stradă pe stradă”. Îmi plăcea competiția, să dau tot ce am mai bun. Eram a-2-a ce mai bună de pe stradă. În liceu am început să practic și tenisul de câmp, dar pentru o perioadă scurtă de vreo 2 ani, din diverse motive a trebuit să renunț. A urmat o perioadă in care nu am mai facut sport.
În urmă cu 10 ani m-am apucat de alergat împreună cu soțul meu Adrian. Auzisem de la un prieten de maratonul Sibiu așa că ne-am înscris la cursa de ștafetă de 10km. Am ieșit penultima fata, dar eram tare entuziasmată. Tot în acel an am aflat apoi de Cindrel in alergare. Nu știam ce înseamnă trailrunning-ul, dar am zis să ne înscriem la cursa de 21 km și vedem cum o fi, terminăm cumva.
- Care a fost prima ta cursă și cum ai simțit experiența aceea?
Prima cursa de trailrunning a fost semimaratonul din cadrul Cindrel în alergare. A fost greu! Mi-au căzut și ceva unghii din cauza încălțămintei necorspunzatoare! 😀 Atunci am ieșit pe locul 3 la categoria de vârstă și nu am aflat decât după ce am ajuns acasă. Țin minte că eram foarte fericită și cred că atunci a fost momentul în care mi-am dorit să particip la cât mai multe competiții de alergare montană.
- Cum te pregătești fizic și mental pentru cursele montane?
În primii ani de alergare nu aveam un plan de antrenament. Alergam în fiecare zi mai mult/sau mai tare ca ziua precedentă. Credeam că asta ne face mai buni. Aveam destul de multe competiții la interval scurt de timp. Credeam că așa e bine. Ca orice începător. Am avut accidentări tot mai dese, apoi am început să iau măsuri. Am încercat să mă interesez mai mult pe partea de antrenamente la prieteni, internet, iar apoi am ajuns și la un medic sportiv care m-a ajutat cu sfaturi și nutriție.
Acum, pentru cursele montane încerc să mă antrenez cât mai specific profilului cursei la care urmează să particip și încerc să studiez cât mai mult detaliile tehnice ale traseului(distanțele între punctele de alimentare etc.).
Mental e un pic greu la mine. Mereu am emoții înainte cu câteva zile, inclusiv la linia de start. Credeam că odată cu experiența trec aceste emoții, dar nu, cred că mereu vor fi J).
- Cum te pregătești în perioada de iarnă, când nu există curse de alergare montană, pentru a fi în formă maximă în noul sezon și ce activități îți plac să faci pentru a-ți menține antrenamentul?
În perioada de iarnă antrenamentele de alergare le desfașor în parc și în zonele de dealuri cu puțină zăpadă. În rest practic schiul de tură. Foarte bun pentru a cumula diferența de nivel. Îmi place mult pentru că ajung pe munte și iarna, e cu totul alt peisaj.
- Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în cariera ta de alergătoare montană?
Cea mai mare provocare am avut-o când am participat la UTMB (170km cu 10.000 d+, în 40 ore ) în 2021 . De la km 65 nu am mai putut mânca nimic. A fost dificil pentru mine întrucat mă vedeam nevoită să abandonez. A trebuit să găsesc metode de a mă alimenta cumva și de a termina cursa. Am reușit să o duc la capăt cerând sfaturi la telefon unei prietene recomandându-mi ce să mănânc și să beau pe traseu, plus pastile anti-greață primite de la medicii din puncte.
- Care sunt cursele tale preferate și de ce?
Nu pot spune ca am doar o cursă preferată. Fiecare este frumoasă în felulul ei, dar ca să fiu sinceră 2X2 Race îmi place cel mai mult de la noi din țară. Asta poate și din cauza că am crescut la poalele munțiilor Făgăraș, în Avrig, iar cea mai mare parte din timp îmi petrec in munții Făgăraș, fie iarna(cu schiul de tură) fie vara în alergare sau chiar și în ture de hike cu prietenii la cabanele din zonă. Îmi place că se desfasoară în întregime la peste 2000m și pe cât este de spectaculoasă, pe atât este și de tehnică.
- Cum te motivezi să continui să alergi, chiar și atunci când ai parte de momente dificile?
Îmi place mult să alerg, și în același timp să descopăr locuri noi, oameni frumoși și experiențe noi
În cadrul unei competiții mă motivează și ceilalați participanți. La majoritatea cunoscându-le poveștile știind că niciunuia nu îi este ușor, dar totuși continuă să ajungă la finish.
- Cum îți planifici programul de antrenament și cum îți alegi cursele la care participi?
Programul de antrenament îl aleg în funcție de competițiile la care urmează să merg.
Îmi aleg cam 2 obiective mari pe an, iar restul competițiilor le planific în funcție de ele astfel încât să ajung în forma cea mai bună.
Pot spune că sunt norocoasă că în zona Sibiului am parte de tipuri de relief diferite în care mă pot antrena specific. Când vreau dealuri merg în munții Cindrel, iar când vreau ceva mai tehnic merg in munții Făgăraș. Preferații mei 😊
- Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat din experiența ta ca alergătoare montană?
Cele mai importante lecții pe care le-am învațat sunt că organizarea și antrenamentele sunt cheia succesului. Tot timpul e bine să cauți provocări noi pentru a te menține motivat. Și nu în ultimul rând să nu uit că alerg din plăcere.
- Ce sfaturi ai pentru cei care vor să înceapă să alerge în zonele montane și să participe la curse?
Sfatul meu este să înceapă să alerge pe terenuri ușoare în prima fază, să vadă cam cum sunt coborârile, urcările, ca idee. Recomand o participare la o cursa montană, sunt sigură că apoi o să tot vrea. Să se bucure de prima cursa, să o experimenteze J
- Cum a fost experiența ta la cursele 2X2 RACE și ce îi motivează pe alergătorii să participe la acest eveniment?
La 2X2 Race am participat prima dată la echipa mixtă în 2015. A fost tare fain. De atunci am încercat să ajungem la fiecare ediție. 2×2 Race este mereu o provocare datorită terenului tehnic și peisajelor spectaculoase. Trebuie să iți gestionezi foarte bine cursa astfel încât să ai energie pe tot parcursul ei. Această cursa atrage alergători cărora le place să se autodepașească plus ideea de a alerga în totalitate la peste 2000m și de a atinge cele mai înalte 2 varfuri din țară( Vf Negoiu 2535m și Vf Moldoveanu 2544m). Când nu mă aflu la start înseamnă că particip la UTMB, fiind apropriate ca și perioadă 😊
- Ce ne poți spune despre aventura voastră din octombrie 2022 când, împreună cu soțul tău, ați alergat din Piața Mare din Sibiu până la vârful Negoiu și apoi la Bâlea Lac? Cum v-ați organizat pentru această provocare și ce probleme ați întâmpinat? Ce înseamnă pentru tine acest succes și mai aveți în plan astfel de aventuri în viitor?
Pfiu da… după cum poate știți noi cautăm mereu noi provocări, pe langă concursuri. Ne place să găsim mereu ture care să sune: ce ar fi dacă….? Și până nu facem treaba aceea mereu ne gândim la ea. Pe langă alte “ture provocatoare ca: Curmătura(Rașinari)- Vf Cindrel și înapoi; 8×2500 în Făgăraș într-o singură zi; November Run: aleargă în fiecare zi km din ziua/data respectivă, etc.”, ne-am gândit și la Vf Negoiu cu plecare din Piața Mare. Ne-am tot propus de mult timp, dar parcă nu se legă. Până într-o zi de miercuri când o colegă de la servici a spus că merge la Bâlea la o plimbare, să facă Vf Buteanu. Atunci am consultat rapid vremea și am spus că e ocazia noastră, deoarece avem transport înapoi. Am avut timp 2 zile de calcule. Ora de plecare, timpi, mâncare. Plecarea a fost la ora 05:00, sâmbăta, din Piața Mare, eram doar noi și petrecăreții din cluburi J). Ne-am propus un timp de 10h pâna pe Vf Negoiu (am făcut 10:30 și încă 2,5h până la Bâlea Lac). Mie mi-a fost puțin greu în zona Lacul Avrig, dar după ce am mâncat mi-am revenit și a fost bine. Nu ne-am întâlnit cu niciun turist până pe vârf, deși ne-ar fi plăcut, să mai schimbăm o vorbă. Mie mi se părea foarte amuzant ceea ce făceam :)). În schimb pe vârf era o gașcă mare de turiști. Acolo au început întrebările: “Pe unde ați venit? Noi: păi din Sibiu; Ei: Da, da, dar pe unde: Cabana Negoiu, Bărcaciu, de unde ați plecat? Noi: din Piața Mare, chiar din centrul Sibiului :)). A fost foarte amuzant momentul 🙂
Cu această aventură am ajuns în ziarul local, apoi într-un ziar național. Și acum mai întâlnim oameni care ne intreabă: voi sunteți Adrian&Adriana care ați alergat din Piața Mare până pe vf Negoiu? 🙂
Urmatoarea provocare/aventură, restantă să zic așa, pentru ca am mai avut o tentativă acum 2 ani este: Creasta Făgărașului dus-întors. Cum anul acesta nu vom participa la UTMB, vom încerca să facem tura asta. Necesită foarte multă pregătire fizică și psihică, dar sper că vom reusi.
Sperăm să putem inspira cât mai multă lume să facă mișcare și să iși găsească propriile provocări.
De multe ori lucrurile nu sunt chiar așa de complicate, trebuie doar să încerci!
Just do it! 🙂
Link către video-ul aventurii Adrianei și a lui Adrian din Piața Mare până pe vârful Negoiu:
